La vama, ajunge si badea Gheorghe, cu caruta plina de butoaie.
Vamesul il intreaba ce are in butoaie.
Badea ii raspunde simplu:
– Apa.
– Nu se poate, nu te cred! Tu ascunzi ceva, bade!
– Nu, pe cuvantul meu! zice badea.
– Am sa gust din fiecare butoi.
Asa si facu’. Dupa degustare, vamesul isi da seama ca badea are, intradevar, apa in butoaie.
– Bade, ai dreptate, esti liber sa pleci, dar poti sa-mi spui de ce duci tu apa peste granita?
– Pai… la noi in sat e un obicei: dupa ce speli mortu’, sa duci apa cat mai departe.