Era odata un om care nu avea copii.

Era odata un om care nu avea copii. Pentru a-si alina batrinetile cumpara de la tirg o capra. Asa de mult s-a atasat el de aceasta incat ii era draga ca un copil.
A trecut cat a trecut, capra moare. Ce sa faca bietul, cum sa o ingroape. S-a dus la popa din sat si-i spuse care e socoteala. Popa, mirat, ii spune:
– Ma, ce, esti nebun, cum as putea sa ingrop eu o capra?! Uite colo, peste vre-o doua, case traiesc babtistii, daca doresti ei sunt gata sa-ti faca tot.
Ce sa faca se indreptara spre acestia, dar in fine il intreba pe popa:
Parinte, dar cum crezi oare, e de ajuns sa le dau 500 euro?
Popa(bilbiindu-se):
Ma, da tu de ce nu ai spus ca capra e botezata…