Un grup de turisti prin Apuseni. La un moment dat, gasesc o pestera. Intra, o viziteaza, totul era foarte fain, numai ca mirosea îngrozitor. Cînd ies afara, se întâlnesc cu un baci. Îl intreaba „Dom’ne, ce e cu pestera asta, e foarte frumoasa, dar de ce pute asa îngrozitor înauntru ?” „Apai dragii mei” raspunde baciul, „e o întreaga legenda. Pe vremuri, înauntru traia un capcaun. De doua ori pe an cobora în sat si rapea cea mai frumoasa femeie. Tot asa pîna când au ramas satenii numai cu urâtenii de femei, pe care nu le mai futea nimeni, si deci satul era în pragul disparitiei. Atunci s-au adunat satenii sa se sfatuiasca cum sa scape de capcaun. S-au gândit sa îl cheme pe Fat Frumos. I-au dat un fax si dupa o saptamâna a venit. A intrat Fat Frumos în pestera, l-a luat pe capcaun si l-a înfipt pîna la glezne în pamînt. Capcaunul s-a enervat si l-a bagat pe Fat Frumos pîna la genunchi. Asta ce, sa se lase mai prejos ? Îl ia pe capcaun si-l baga pîna-n brîu. Capcaunul, cu ultimele puteri, îl ia pe Fat Frumos si-l baga pîna la subsuori. Fat Frumos, nervos ca dracu’, îl ia pe capcaun, îl baga pîna în gît, scoate palosul si-i taie beregata. Satenii, foarte fericiti, au tras un chef de pomina – vreo doua saptamîni au tot baut. Ca rasplata pentru Fat Frumos, i-au dat-o pe cea mai frumoasa dintre urâtele pe care le mai aveau. Astia doi s-au casatorit si au trait pîna la adînci batrineti în pestera.” „Bine dom’ne, da’ tot n-am înteles, ce pute asa în pestera?” „Apai nu stiu, s-a fi c***t vreunul pe acolo !”